Folosiţi această pagină pentru a specifica setările serviciului de tranzacţie. Serviciul de tranzacţie este o componentă runtime a serverului care coordonează actualizarea mai multor manageri de resurse pentru a asigura actualizarea atomică a datelor. Tranzacţiile sunt pornite şi oprite de aplicaţii sau de containerele în care sunt implementate aplicaţiile.
Pentru a vizualiza această pagină a consolei administrative, faceţi clic pe Servere > Tipuri de server > Servere de aplicaţii WebSphere > nume_server > [Setări container] Servicii container > Serviciul de tranzacţii.
Specifică numele unui director pentru serverul în care serviciul de tranzacţie memorează fişiere istorice pentru recuperare. Opţional, puteţi specifica dimensiunea fişierelor istoricului de tranzacţii. Pentru platforma z/OS, specificaţi locaţia istoricului JTA Partner.
Setaţi această propietate pentru a schimba directorul fişierului de istoric al tranzacţiilor numai dacă aplicaţiile utilizează resurse distribuite sau tranzacţii XA; de exemplu, într-o singură tranzacţie sunt accesate mai multe baze de date şi resurse.
Într-un context de disponibilitate înaltă (HA), atât istoricul de tranzacţii, cât şi directorul istoricului de compensare trebuie să fie unice pentru fiecare server.
Dacă nu specificaţi acest director în timpul configurării serverului, serviciul de tranzacţii utilizează un director implicit, care este bazat pe directorul de instalare: rădăcină_server_apl/ tranlog/nume_celulă/nume_nod/nume_server.
Când o aplicaţie care rulează pe serverul de aplicaţii accesează mai multe resurse, serverul de aplicaţii stochează informaţiile de tranzacţie în directorul de produs, astfel că poate coordona şi gestiona corect tranzacţia distribuită. Atunci când există o încărcare tranzacţională mai mare, această modalitate de a stoca persistent informaţiile poate degrada performanţa serverului de aplicaţii, deoarece aceasta depinde de sistemul de operare şi sistemele de stocare utilizate. Pentru o performanţă mai bună, desemnaţi un director nou pentru fişierele de istoric, pe un sistem de stocare separat şi mai mare.
În configurările RAID, sarcina scrierii datelor pe mediul fizic este împărţită între mai multe unităţi. Această tehnică oferă un nivel mai înalt de acces concurent la sspaţiul de stocare pentru a face informaţiile tranzacţionale persistente şi acces mai rapid la datele din istorice. În funcţie de proiectarea aplicaţiei şi de subsistemul de stocare, performanţa poate creşte cu 10% până la 100%, iar uneori şi mai mult.
Când desemnaţi un director de istoric de tranzacţii, asiguraţi-vă că sistemul de fişiere utilizează numai operaţii de serializare a scrierii şi write-through sincrone. Unele sisteme de operare, cum ar fi AIX JFS2, suportă un mod CIO opţional, în care sistemul de fişiere nu poate forţa serializarea operaţiilor de scriere. Pe aceste sisteme, nu folosiţi modul CIO pentru fişierele de istoric de recuperare a tranzacţiilor serverului de aplicaţii.
Pentru a specifica dimeniunea fişierelor istoricului de tranzacţii, includeţi o setare de dimensiune a fişierului. Folosiţi unul din formatele următoare, unde nume_director este numele directorului istoricului de tranzacţii, iar dimensiune _fişier este noua alocare de spaţiu pe disc pentru fişierul istoricului de tranzacţii, specificată în KB (nK) sau MB (nM). Dimensiunea minimă a fişierului de istoric al tranzacţiilor pe care o puteţi specifica este 64K. Dacă specificaţi o valoare mai mică de 64K sau dacă nu specificaţi o valoare pentru dimensiunea de fişier, este folosită valoarea implicită, de 1M.
;dimensiune_fişier <!--Acest format păstrează directorul implicit-->
nume_director;dimensiune_fişier
dir://nume_director/nume_director;dimensiune_fişier
dir://nume_director/nume_director;dimensiune_câmp
Pentru mai multe informaţii privind dimensiunile istoricului de tranzacţii, vedeţi
Gestionare înregistrare în istoric pentru disponibilitatea optimă a serverului.
Tip de date | String |
Implicit | Nume director: rădăcină_server_apl/tranlog/nume_celulă/nume_nod/nume_server Dimensiune fişier: 1MB |
Recomandat | Creaţi un sistem de fişiere cu cel puţin 3-4 unităţi de disc grupateîntr-o configuraţie RAID-0. Apoi creaţi istoricul de tranzacţii pe acest sistem de fişiere cu dimensiunea implicită. Când serverul rulează sub încărcare, verificaţi intrarea şi ieşirea discului. Dacă timpul ieşirii este mai mare de 5%, luaţi în considerare adăugarea de discuri fizice pentru a micşora valoarea. |
În z/OS, acest istoric este utilizat pentru recuperarea resurselor XA. Când aplicaţia care rulează pe produsul WebSphere accesează resurse XA, produsul WebSphere stochează informaţiile despre resursă pentru a permite recuperarea tranzacţiei XA. Utilizaţi următoarea sintaxă:
Valoarea implicită este dir://rădăcină_server_apl/tranlog/nume server.
Pentru a specifica dimeniunea fişierelor istoricului de tranzacţii, includeţi o setare de dimensiune a fişierului. Folosiţi unul din formatele următoare, unde nume_director este numele directorului istoricului de tranzacţii, iar dimensiune _fişier este noua alocare de spaţiu pe disc pentru fişierul istoricului de tranzacţii, specificată în KB (nK) sau MB (nM). Dimensiunea minimă a fişierului de istoric al tranzacţiilor pe care o puteţi specifica este 64K. Dacă specificaţi o valoare mai mică de 64K sau dacă nu specificaţi o valoare pentru dimensiunea de fişier, este folosită valoarea implicită, de 1M.
dir://nume_director/nume_director;dimensiune_fişierK
/nume_director/nume_director;dimensiune_fişierK
;dimensiune_fişierK <!-- Aceasta păstrează directorul implicit -->
Dacă migraţi un nod WebSphere Application Server Versiunea 5 la Versiunea 6, locaţia de stocare a acestei proprietăţi de configurare este mutată de la nivel de server la nivel de nod (index server). Dacă aţi specificat un director de istoric neimplicit pentru un server de aplicaţii Versiunea 5, sunteţi promptat să salvaţi din nou setările serviciului de tranzacţii, pentru a confirma că doriţi ca directorul de istoric să fie salvat la nivel de nod.
Timpul maxim implicit, în secunde, permis pentru o tranzacţie care porneşte pe acest server înainte ca serviciul de tranzacţie să iniţieze completarea timeout. Orice tranzacţie care nu începe procesul de completare înainte să apară timeout-ul, este dată înapoi.
Acest timeout este utilizat numai în cazul în care componenta de aplicaţie nu îşi setează propriul timeout de tranzacţie.
Limita superioară a acestui timeout este condiţionată de timeout-ul maxim al tranzacţiei. De exemplu, daă setaţi valoarea 500 pentru timeout-ul duratei de viaţă totale a tranzacţiei şi valoarea 300 timeout-ul maxim al tranzacţiei, tranzacţiile vor depăşi timeout-ul după 300 de secunde.
Dacă setaţi acest timeout la 0, timeout-ul nu se aplică şi este folosită în locul lui valoarea timeout-ului maxim al tranzacţiei.
Tip de date | Integer |
Unităţi | Secunde |
Implicit | 120 |
Interval |
|
Interval |
|
Specifică timpul, în secunde pe care îl aşteaptă serverul pentru o intrare a răspunsului protocolului WS-AT (Web Services Atomic Transaction - Tranzacţie atomică a serviciului Web), înainte să retrimită mesajul anterior protocol WS-AT.
Tip de date | Integer |
Unităţi | Secunde |
Implicit | 30 |
Interval | 0 până la 2 147 483 647 |
Specifică durata maximă, în secunde, între cererile tranzacţionale de la un client la distanţă. Orice perioadă de inactivitate a clientului care depăşeşte acest timeout, determină darea înapoi a tranzacţiei pe acest server de aplicaţii.
Dacă setaţi această valoare la 0, nu există limită de timeout.
Tip de date | Integer |
Unităţi | Secunde |
Implicit | 60 |
Interval | 0 până la 2 147 483 647 |
Specifică, în secunde, limita superioară a timeout-ului tranzacţiei pentru tranzacţiile care ruleaqză pe server. Această valoare trebuie să fie mai mare sau egală cu valoarea specificată pentru timeout-ul tranzacţiei totale.
Setare timeout | Tranzacţii afectate |
---|---|
Timeout tranzacţie maxim | Toate tranzacţiile care rulează pe acest server şi care nu sunt afectate de timeout-ul duratei de viaţă totale a tranzacţiei sau de timeout-ul componentei de aplicaţie. Aceste tranzacţii includ tranzacţiile importate afara acestui server, cum ar fi cele importate de pe un client. |
Timeout durată de viaţă totală tranzacţie | Toate tranzacţiile care au fost iniţiate pe acest server şi care nu sunt afectate de timeout-ul componentei de aplicaţie, cu alte cuvinte, componenta de aplicaţie asociată nu-şi setează propriul timeout. |
Timeout componentă de aplicaţie | Tranzacţiile care sunt specifice unei componente de aplicaţie. Nu puteţi seta acest timeout de tranzacţie folosind consola administrativă. În cazul în care componenta este un bean gestionat de container, setaţi acest timeout în descriptorul de desfăşurare al componentei. De exemplu, puteţi folosi o unealtă de asamblare, cum ar fi Rational Application Developer. În cazul în care componenta este un bean gestionat de bean, setaţi acest timeout programatic, utilizând metoda UserTransaction.setTransactionTimeout. |
Dacă setaţi un timeout la 0, timeout-ul respectiv nu se aplică, fiind efectiv dezactivat. Dacă setaţi toate timeout-urile la 0, tranzacţiile nu vor depăşi niciodată valoarea de timeout.
Setare timeout | Valoare |
---|---|
Timeout tranzacţie maxim | 360 |
Timeout durată de viaţă totală tranzacţie | 240 |
Timeout componentă de aplicaţie | 60 |
Pentru a determina o apariţie mai rapidă a timeout-ului şi pentru a împiedica alte blocări de resurse, serverul de aplicaţii nu mai permite activitatea tranzacţională în calea în care a apărut condiţia de timeout. Aceasta se aplică atât în cazul încercării de a efectua lucrarea din contextul tranzacţional curent, cât şi în cazul încercării de a derula lucrul în alt context tranzacţional.
Tip de date | Integer |
Unităţi | Secunde |
Implicit | 300 |
Interval | 0 până la 2 147 483 647 |
Interval | 0 până la 2 147 040 |
Specifică de câte ori acest server de aplicaţii a reîncercat un semnal de completare, cum ar fi angajarea sau derularea înapoi. Apar reîncercări după o excepţie transientă a unui manager de resurse sau a unui partener la distanţă, sau dacă timeout-ul răspunsului asincron configurat expiră înainte ca toţi partenerii WS-AT (Web Services Atomic Transaction - Tranzacţie atomică a serviciilor Web) să fi răspuns.
Dacă serverul de aplicaţii abandonează reîncercările, managerul de resurse sau partenerul la distanţă are responsabilitatea asigurării faptului că resursa sau sucursala partenerului tranzacţiei finalizează corespunzător. Serverul de aplicaţii ridică o excepţie (în numele resursei sau al partenerului), indicând un risc euristic. Dacă a fost lansată o cerere de comitere, iniţiatorul tranzacţiei primeşte o excepţie pentru operaţia de comitere; dacă tranzacţia este iniţiată de container, containerul returnează o excepţie la distanţă sau o excepţie Enterprise JavaBeans (EJB) pentru clientul EJB.
În timpul recuperării unui server subordonat într-o tranzacţie distribuită, când este depăşit numărul de reîncercări euristice, proprietatea pentru direcţia finalizării euristice specifică felul în care se termină tranzacţia.
Tip de date | Integer |
Implicit | 0 |
Interval | 0 până la 2 147 483 647 Valoarea 0 (implicită) înseamnă reîncercarea la infinit. |
Specifică numărul de secunde pe care îl aşteaptă serverul de aplicaţii înainte de a reîncerca un semnal de completare, cum ar fi angajarea sau derularea înapoi, după o excepţie transientă de la un manager de resurse sau un partener la distanţă.
Tip de date | Integer |
Implicit | 0 |
Interval | 0 până la 2 147 483 647
|
Specifică dacă serverul de aplicaţii înregistrează evenimente ale resurselor cu o fază din tranzacţiile care implică atât resurse care angajează o fază cat şi resurse care angajează doua faze.
Această proprietate activează înregistrarea în istoric a raportării euristice. Dacă aplicaţiile sunt configurate pentru a permite resurselor cu comitere într-o singură fază să participe la tranzacţiile cu comitere în două faze, raportarea ieşirilor euristice care apar la eşuarea serverului de aplicaţii necesită scrierea unor informaţii suplimentare în istoricul de tranzacţii. Dacă este activată, se realizează o scriere suplimentară în istoric pentru orice tranzacţie care implică atât resurse cu comitere într-o singură fază, cât şi resurse cu comitere în două faze. Pentru tranzacţiile care nu implică o resursă cu comitere într-o singură fază, nu sunt scrise înregistrări suplimentare.
Tip de date | Casetă de bifare |
Implicit | Curăţat |
Interval |
|
Specifică direcţia care e folosită pentru finalizarea unei tranzacţii care are un final euristic; fie serverul de aplicaţii angajează sau derulează înapoi tranzacţia, fie depinde de completarea manualului de către administrator.
Această proprietate se aplică doar tranzacţiilor aflate în situaţiile descrise mai sus.
Tip de date | Listă derulantă |
Implicit | DERULARE ÎNAPOI |
Interval |
|
Specifică dacă toate aplicaţiile de pe acest server acceptă posibilitatea ca un hazard euristic să apară într-o tranzacţie cu două faze care conţine o resursă cu o fază. Această setare configurează ultimul suport participant (LPS) pentru server. Ultimul suport participant este o extensie a serviciului de tranzacţii care permite unei singure resurse cu o fază să participe la o tranzacţie cu două faze, alături de una sau mai multe resurse cu două faze.
Dacă nu aţi selectat opţiunea Acceptare risc euristic, trebuie să configuraţi aplicaţiile individual pentru a accepta riscul euristic. Puteţi să configuraţi aplicaţiile fie atunci când sunt asamblate, fie după desfăşurare, utilizând panoul Extensie ultimul suport participant.
Tip de date | Casetă de bifare |
Implicit | Curăţat |
Interval |
|
Specifică dacă este activată folosirea blocajelor de fişier atunci când se deschide istoricul de recuperare a serviciului de tranzacţie.
Tip de date | Casetă de bifare |
Implicit | Selectat |
Specifică dacă sunt activate mesajele de protocol ale serviciului de tranzacţie al schimburilor sigure.
Această setare nu are efect decât dacă aţi activat pe server securitatea WebSphere Application Server.
Tip de date | Casetă de bifare |
Implicit | Selectat |
Specifică nivelul de specificaţie WS-Transaction implicit care să fie utilizat pentru cererile de ieşire care includ un context de coordonare Web Services Atomic Transaction (WS-AT) sau Web Services Business Activity (WS-BA).
Puteţi alege WS-Transaction 1.1 sau WS-Transaction 1.0. Pentru detalii privind aceste specificaţii, vedeţi subiectele despre suportul WS-AT sau suportul WS-BA din serverul de aplicaţii.
Nivelul de specificaţie WS-Transaction implicit este utilizat atunci când nivelul de specificaţie necesar pentru server nu poate fi determinat din politica furnizorului (aserţiunea WS-Transaction WS-Policy). De exemplu, aserţiunea de politică nu este disponibilă nici din WSDL-ul serviciului Web ţintă, nici din tipul de politică WS-Transaction al clientului sau aserţiunea de politică este disponibilă, dar ambele niveluri de specificaţie sunt aplicabile.
Tip de date | Listă derulantă |
Implicit | 1.0 |
Selectează sau specifică prefixul extern URL al WS-Transaction HTTP(S).
Selectaţi sau specificaţi unul dintre aceste câmpuri dacă utilizaţi un nod intermediar, cum ar fi un server HTTP sau un server proxy pentru WebSphere, pentru a trimite cereri care respectă protocoalele Web Services Atomic Transaction (WS-AT) sau Web Services Business Activity (WS-BA).
Dacă sunt activate securitatea WebSphere Application Server şi autorizarea coordonării tranzacţiilor, este folosit prefixul HTTPS. Altfel, este folosit prefixul HTTP.
Dacă nodul intermediar nu este un server proxy, prefixul trebuie să fie unic pentru fiecare server.
Dacă utilizaţi un server, prefixele pot fi aceleaşi pentru fiecare server dintr-un cluster, deoarece serverul proxy determină dinamic către ce server este înaintată cererea.
Selectaţi această opţiune pentru a selecta informaţii de URL punct final externe pentru a le utiliza pentru punctele finale de serviciu WS-AT şi WS-BA din listă.
Tip de date | Listă derulantă |
Implicit | Fără |
Selectaţi această opţiune pentru a specifica informaţiile de URL punct final externe pentru a le utiliza pentru punctele finale de serviciu WS-AT şi WS-BA din câmp.
http://nume_gazdă:port
https://nume_gazdă:port
Tip de date | String |
Implicit | Fără |
Specifică numărul de tranzacţii care aşteaptă completarea manuală de către administrator.
Dacă există tranzacţii care aşteaptă finalizarea manuală, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii care necesită finalizare manuală.
Tip de date | Integer |
Implicit | 0 |
Specifică numărul de tranzacţii care au nişte resurse care sunt reîncercate.
Dacă există tranzacţii cu resurse ce sunt reîncercate, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii care reîncearcă resurse.
Tip de date | Integer |
Implicit | 0 |
Specifică numărul de tranzacţii care s-au finalizat euristic.
Dacă există tranzacţii care au fost finalizate euristic, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii cu ieşire euristică.
Tip de date | Integer |
Implicit | 0 |
Specifică numărul de tranzacţii care sunt importate şi pregătite dar nu sunt încă angajate.
Dacă există tranzacţii care au fost importate şi pregătite, dar care încă nu au fost comise, puteţi face clic pe legătura Examinare pentru a afişa lista cu aceste tranzacţii în panoul Tranzacţii importate şi pregătite.
Tip de date | Integer |
Implicit | 0 |
Legăturile marcate (online) necesită acces la internet.