Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.39.0-wmf.21 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Gadget Discuție Gadget Definiție gadget Discuție Definiție gadget 0 7457 128294 122640 2022-07-21T03:14:52Z Mishuletz 445 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Lui Eminescu | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = ''Cu prilejul morții sale'' }} <poem> Și nu mai ești! ... O groapă sub rânjetele-i crunte Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte! Și după cum în viață a fost eternul dor: Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plângător! Iar vântul când va bate, în gârbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupră-ți o s-aștearnă; Și vara o să-ți cânte cu freamătul său trist, Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist! Când moartea-ți mă cuprinse de plângeri fără margini, Erai cu mine-alături: în veșnicile-ți pagini! Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis Că poarta nemuririi chiar moartea ți-a deschis! Dormi!... Țeasta ta o-ncape un biet coșciug de scânduri, Ea, ce-a-ncăput în viață un univers de gânduri!... O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort, Etern poet! căci numai pentru cei morți ești mort! </poem> [[Categorie:Traian Demetrescu]] o10y9dcz4lu6ra6osyty0767gnyxdpt 0 41035 128293 2022-07-21T03:13:15Z Mishuletz 445 n wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Inima noastră | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Privind in tine, tremur de-atâta adâncime, Adâncul tău zadarnic încerc ca să-l străbat: — Te tălmăcesc poeții punându-te pe rime, Și psihologi celebri te fac mobil de crime, De-amoruri nesfârșite și de virtuți sublime... Dar ai rămas și-acuma un punct nedezlegat. Abia avem puterea in vorbe sunătoare Să-ți întrupăm nuanțe de tresăriri ușoare, Cum încrețește vântul oglinda unui lac; Abizurile tale sunt însă nepătrunse, Și patimi nesfârșite, într-însele ascunse, Ca Sphinxii unui templu se adâncesc și tac. Precum nemărginirea cu veșnicu-i repaos Așterne peste gânduri melancolii din haos Și trist ni le preface în statui de dureri, Ne turbură tot astfel tumulturile tale, Avântul tău de clipe, lungi veșnicii de jale, Tot astfel ne-nspăimântă imensele-ți tăceri... Dar când s-o lămurească, în propria-i lumină, Nu poate nici condeiul, nici muzica divină, Când vorba n-o cuprinde, cum clipa cea pribeagă Nu poate să cuprindă o veșnicie-ntreagă, Ades o tălmăcește în fondul ei deplin: O lacrimă, un zâmbet, un țipăt, un suspin ...</poem> 8s0pk9cc3hjj87lmdgm0zx55oihhzbp 0 41036 128295 2022-07-21T03:19:07Z Mishuletz 445 n wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = În stradă | autor = Traian Demetrescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> În fiecare zi, spre seară, Posomorit și obosit, Pe dinaintea casei mele Trecea, în gânduri adâncit. Purta pe el vestminte rupte, Și-o barbă neagră pân-la piept, Iar părul îi cădea-n șuvițe Pe fruntea-i largă de-nțelept. Și într-o cârciumă vecină Intra grăbit și solitar, Fuma dintr-o lulea aprinsă Și bea tăcut dintr-un pahar. Dar într-o zi oprindu-i pașii, Cum i-ai opri unui vrăjmaș, L-întreb să-mi spue cine este? El îmi răspunde: — «Sunt gropaș!» Și-adaugă : — «Eu sap morminte Și la bogați și la săraci!...» Iar eu i-am zis, strângându-i mâna — «Ce bine oamenilor faci!»</poem> aj1iylg46jpk5ysx7fbgpia2q29zlqg