Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.39.0-wmf.23 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Gadget Discuție Gadget Definiție gadget Discuție Definiție gadget 3 41073 128396 2022-08-09T08:01:03Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun venit]] wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Gandy8383}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 9 august 2022 11:01 (EEST) fpui0uj41tefolncabegzt75urjem49 0 41074 128397 2022-08-09T08:13:19Z Gandy8383 19196 Pagină nouă: Ghiaura Sub verde leasă Unde se îndeasă Visele-n chor, La umbra lină Unde suspină Linul Bosfor; Când raza beată, Ca o săgeată Cade mereu; Sub neagra stâncă Aș trea, da, încă Să m-aflu eu, Pe flori molateci, Verzi și sălbateci Flori de păduri, Cu frunte-arzândă, Pe bucla blândă, Unei ghiauri! wikitext text/x-wiki Ghiaura Sub verde leasă Unde se îndeasă Visele-n chor, La umbra lină Unde suspină Linul Bosfor; Când raza beată, Ca o săgeată Cade mereu; Sub neagra stâncă Aș trea, da, încă Să m-aflu eu, Pe flori molateci, Verzi și sălbateci Flori de păduri, Cu frunte-arzândă, Pe bucla blândă, Unei ghiauri! a8rcnm8jkt38ovq9anrt8p26dov9306 128398 128397 2022-08-09T08:15:27Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Ghiaura | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Sub verde leasă Unde se îndeasă Visele-n chor, La umbra lină Unde suspină Linul Bosfor; Când raza beată, Ca o săgeată Cade mereu; Sub neagra stâncă Aș trea, da, încă Să m-aflu eu, Pe flori molateci, Verzi și sălbateci Flori de păduri, Cu frunte-arzândă, Pe bucla blândă, Unei ghiauri! </poem> {{Florile Bosforului}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] 93xz6p2vd9jddov9l0b5d4i5hw9f738 128399 128398 2022-08-09T08:17:32Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Ghiaura | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Sub verde leasă Unde se îndeasă Visele-n chor, La umbra lină Unde suspină Linul Bosfor; Când raza beată, Ca o săgeată Cade mereu; Sub neagra stâncă Aș vrea, da, încă Să m-aflu eu, Pe flori molateci, Verzi și sălbateci Flori de păduri, Cu frunte-arzândă, Pe bucla blândă, Unei ghiauri! </poem> {{Florile Bosforului}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] g37o3r3nf9f4akuzeuvqnwraxctw8b8 0 41075 128400 2022-08-09T08:52:12Z Gandy8383 19196 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Radu Domnul și fata din casă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Vin de mă sărută, dulce copiliță, Și-ți voi face ție salbă și rochiță. – Salbă și rochiță, pentr-un sărutat, Nici odată Domne, eu nu am purtat. – Dă-mi o sărutare, mândră fetișoră, Să te leg de coada unui cal ce zboră.“ – Printre cai sălbateci tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta. Calul se aduce; suflă, bate, sare... – Dragă copiliță, dă-mi o sărutare. – Pe-acest cal ce zboră tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta! Radu Domnul însă curtea sa adună, Și cu mândra fată vesel se cunună. </poem> q9f66ryyjfy59rzt76y8m47zidbxt5z 128401 128400 2022-08-09T08:52:58Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Radu Domnul și fata din casă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Vin de mă sărută, dulce copiliță, Și-ți voi face ție salbă și rochiță. – Salbă și rochiță, pentr-un sărutat, Nici odată Domne, eu nu am purtat. – Dă-mi o sărutare, mândră fetișoră, Să te leg de coada unui cal ce zboră.“ – Printre cai sălbateci tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta. Calul se aduce; suflă, bate, sare... – Dragă copiliță, dă-mi o sărutare. – Pe-acest cal ce zboră tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta! Radu Domnul însă curtea sa adună, Și cu mândra fată vesel se cunună. </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] noybjv6s3kjga2ws8rw92xfnbpxccy0 128402 128401 2022-08-09T08:53:26Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Radu Domnul și fata din casă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Vin de mă sărută, dulce copiliță, Și-ți voi face ție salbă și rochiță. – Salbă și rochiță, pentr-un sărutat, Nici odată Domne, eu nu am purtat. – Dă-mi o sărutare, mândră fetișoră, Să te leg de coada unui cal ce zboră.“ – Printre cai sălbateci tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta. Calul se aduce; suflă, bate, sare... – Dragă copiliță, dă-mi o sărutare. – Pe-acest cal ce zboră tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta! Radu Domnul însă curtea sa adună, Și cu mândra fată vesel se cunună. </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] oru3cewxi6o3gvwf5fuftwcop4sn9aq 128403 128402 2022-08-09T08:55:57Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Radu Domnul și fata din casă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Vin de mă sărută, dulce copiliță, Și-ți voi face ție salbă și rochiță. Salbă și rochiță, pentr-un sărutat, Nici odată Domne, eu nu am purtat. Dă-mi o sărutare, mândră fetișoră, Să te leg de coada unui cal ce zboră.“ Printre cai sălbateci tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta. Calul se aduce; suflă, bate, sare... Dragă copiliță, dă-mi o sărutare. Pe-acest cal ce zboră tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta! Radu Domnul însă curtea sa adună, Și cu mândra fată vesel se cunună. </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] 9byrdnh8hdojmcv4x5prki6pbrtjl6h 128410 128403 2022-08-09T10:58:44Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Radu Domnul și fata din casă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> - Vin de mă sărută, dulce copiliță, Și-ți voi face ție salbă și rochiță. - Salbă și rochiță, pentr-un sărutat, Nici odată Domne, eu nu am purtat. - Dă-mi o sărutare, mândră fetișoră, Să te leg de coada unui cal ce zboră.“ - Printre cai sălbateci tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta. Calul se aduce; suflă, bate, sare... - Dragă copiliță, dă-mi o sărutare. - Pe-acest cal ce zboră tu mă vei lega Dar pe tine, Domne, nu te-oi săruta! Radu Domnul însă curtea sa adună, Și cu mândra fată vesel se cunună. </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] fpot3gc7esg5o2q1q3dfgruc84mkj54 0 41076 128404 2022-08-09T10:01:08Z Gandy8383 19196 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Rossandra | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> I Țara geme de-oști străine; Sânu-i un mormânt. Ștefan trece în festine Viața pe pământ. La o masă strălucită El se desmerda Cu frumosa lui iubită Și suita sa. – Numai voi, o, drăguliță, Vinul de Cotnar; Ci mă-mbată din guriță Cu ceresc nectar! Fața ei se rumenește Ca o rosă-n flori; Și cu mâna învelește Aste vii colori. Pe cosița-i vălurosă Negri fluturași Cu-aripioră negurosă Tremur drăgălași. Sînul ei îl învălește Valuri dulci de crin, Când suspinul înflorește Rotunjioru-i sân. Doă flacări luminate Ochi-i poleiesc; Astfel negre diamante La sore lucesc. Cine-o vede, se răpeste De mândrețea sa, Din suflarea ei dorește A se îmbăta. Dânțueste răpitore: Graciile-o 'nsoțesc, Cum p-o rază din drag sore Fluturi ocolesc. Și în danțul ce-o îmbată Saltă gracios, Ca o stea lin legănată Pe un râu fugos. Apoi cade leșinată Pe un moale pat, Unde Stefan o desbată Cu un sărutat. II Un poet cu plete albe La masă ședea; Și sub degetele-i dalbe Cupa strălucea. Când murmura contenesce A cânta ceru, Și-n tăcerea ce domneste Astfel începu: - Moldova mea cea dulce! O, țară mult iubită! De ce cu vălul morții ți-e fruntea coperită? Nu esti tu semănată cu sânge vitejesc? Pe luncele-ți ridende eroii înfloresc, Fecioarele-ți sunt dalbe, plăcute, gracioase, Ca stelele de aur în seri primăveroase. Cosița ta bălae cu dulci flori împletită De râulețe limpezi nu-i oare recorită? O, țară! ce-ți lipsesce de-atât te-ai întristat? Dar ce strigare crudă tăcere-a turburat? Străinul intră în țară, și arma vitejească Nu se rădică încă pe barbari să zdrobească? Ah! umpleți până mâine paharul meă cu vin! Să uit rușinea voastră, să nec al meă suspin! Mă îmbătați pe mine de dulce frumusețe Ca să-mi aduc aminte de mândra-mi tinerețe. Atunci de zece brațe eu n'aveam nici o frică; Zburăm la luptă dreaptă ca fulgerul ce pică; Iar sângele din spadă curgea ca un izvor!.. Azi anii mă apasă cu greutatea lor, Și mâna-mi tremurândă abia mai cârmuește Tambura ruginită ș-un cal ce 'mbătrânețe. Mai slab ca mine este poporul românesc Ce-a strălucit odată în câmpul vitejesc! Căci inima-mi tot bate la fală, vitejie; Iar el perdut-a tóte: credință, bărbăție; Amara moliciune, mireasa celor morți, Intrat-a în locașul vechilor mei consorți! Dar către cine ore durerea mea voi spune? Ah! cine la mărire vr-un preț aici mai pune? Ah! să fie blestemată Suspinarea ta! Strigă Stefan de-odată. Doru-lă îneca. Țara încă viețuește: Bravii n-au perit. Tu, ce dorul te orbesce, Bătrâne, ai mințit! Dar poetul de odată Barba și-aruncă, Și 'ntr-o albă dulce fată Fața își schimbâ. Peste umeri ridetoare, Cade coama ei Ce lucesce-n flori din soare Și în dulci scântei. Este dulcea soțioară Domnului Stefan; E Rossandra-florioară Crinul Moldovan. Atunci Stefan, domnul mare, La oaste plecă Și de ostile barbare Țara curăță. </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] 7fl9ozmff4icxun4y9wat3o6r9zxtna 128407 128404 2022-08-09T10:48:30Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Rossandra | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> I Țara geme de-oști străine; Sânu-i un mormânt. Ștefan trece în festine Viața pe pământ. La o masă strălucită El se desmerda Cu frumosa lui iubită Și suita sa. – Numai voi, o drăguliță, Vinul de Cotnar; Ci mă-mbată din guriță Cu ceresc nectar! Fața ei se rumenește Ca o rosă-n flori; Și cu mâna învelește Aste vii colori. Pe cosița-i vălurosă Negri fluturași Cu-aripioră negurosă Tremur drăgălași. Sînul ei îl învălește Valuri dulci de crin, Când suspinul înflorește Rotunjioru-i sân. Două flacări luminate Ochi-i poleiesc; Astfel negre diamante La sore lucesc. Cine-o vede, se răpește De mândrețea sa, Din suflarea ei dorește A se îmbăta. Dânțueste răpitore: Graciile-o 'nsoțesc, Cum p-o rază din drag sore Fluturi ocolesc. Și în danțul ce-o îmbată Saltă gracios, Ca o stea lin legănată Pe un râu fugos. Apoi cade leșinată Pe un moale pat, Unde Stefan o desbată Cu un sărutat. II Un poet cu plete albe La masă ședea; Și sub degetele-i dalbe Cupa strălucea. Când murmura contenește A cânta ceru, Și-n tăcerea ce domneste Astfel începu: - Moldova mea cea dulce! O, țară mult iubită! De ce cu vălul morții ți-e fruntea coperită? Nu esti tu semănată cu sânge vitejesc? Pe luncele-ți ridende eroii înfloresc, Fecioarele-ți sunt dalbe, plăcute, gracioase, Ca stelele de aur în seri primăveroase. Cosița ta bălae cu dulci flori împletită De râulețe limpezi nu-i oare răcorită? O, țară! ce-ți lipsesce de-atât te-ai întristat? Dar ce strigare crudă tăcere-a turburat? Străinul intră în țară, și arma vitejească Nu se rădică încă pe barbari să zdrobească? Ah! umpleți până mâine paharul meă cu vin! Să uit rușinea voastră, să nec al meu suspin! Mă îmbătați pe mine de dulce frumusețe Ca să-mi aduc aminte de mândra-mi tinerețe. Atunci de zece brațe eu n'aveam nici o frică; Zburăm la luptă dreaptă ca fulgerul ce pică; Iar sângele din spadă curgea ca un izvor!.. Azi anii mă apasă cu greutatea lor, Și mâna-mi tremurândă abia mai cârmuește Tambura ruginită ș-un cal ce-mbătrânește. Mai slab ca mine este poporul românesc Ce-a strălucit odată în câmpul vitejesc! Căci inima-mi tot bate la fală, vitejie; Iar el perdut-a toate: credință, bărbăție; Amara moliciune, mireasa celor morți, Intrat-a în locașul vechilor mei consorți! Dar către cine ore durerea mea voi spune? Ah! cine la mărire vr-un preț aici mai pune? Ah! să fie blestemată Suspinarea ta! Strigă Stefan de-odată. Doru-lă îneca. Țara încă viețuește: Bravii n-au perit. Tu, ce dorul te orbește, Bătrâne, ai mințit! Dar poetul de odată Barba și-aruncă, Și 'ntr-o albă dulce fată Fața își schimbâ. Peste umeri ridetoare, Cade coama ei Ce lucesce-n flori din soare Și în dulci scântei. Este dulcea soțioară Domnului Stefan; E Rossandra-florioară Crinul Moldovan. Atunci Stefan, domnul mare, La oaste plecă Și de oștile barbare Țara curăță. </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] ie6ksk9f2u1hh1lr4rukv60nde3z1wi 0 41077 128405 2022-08-09T10:15:21Z Gandy8383 19196 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Doamna lut Ieremia Movilă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Domna Ieremiei, reintră în Iași Pe un car, urmată d-Eniceri trufași. Ea perduse lupta în potriva Porței Și acum căzuse sub mânia sorței. Poporul, boerii, văd nepăsători Doamna țării roabă la cotropitori. Toți însă îi admiră rara frumusețe. Lacrimele sale curg p-ale ei fețe; Părul ei în bucle, raze de lumini, Râură în unde p-al ei sân de crini. Ea zăresce 'n cale pe boerii țerei. Ascultați, le zice: voi, fi ai trădării! Neferici sunt domnii ce fac fapte mari Unde țara este țară de tâlhari! N-ați venit la luptă: ați lăsat să piară Tronul; dar cu tronul piere-a voastră țară. Unde-i vitejia boerilor bravi? Nu mai sunteți nobili! Sunteți robi mârșavi. În a mea onoare au fruntat păgânii Chiar onoarea țării, ș-au tăcut Românii! Pentru-această faptă blestemați să fiți, În urmașii vostri să vă înjosiți! Ale voastre mame de virtute pline La păgâni s-ajungă roabe ca și mine! Dice, dar boerii tremur ca mârșavi; Nu mai erau nobili, ci turme de sclavi! </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] jgoym9txmnwf9y4xoft9gyoxh0edhi1 128408 128405 2022-08-09T10:52:08Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Doamna lut Ieremia Movilă | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Domna Ieremiei, reintră în Iași Pe un car, urmată d-Eniceri trufași. Ea perduse lupta în potriva Porței Și acum căzuse sub mânia sorței. Poporul, boerii, văd nepăsători Doamna țării roabă la cotropitori. Toți însă îi admiră rara frumusețe. Lacrimele sale curg p-ale ei fețe; Părul ei în bucle, raze de lumini, Râură în unde p-al ei sân de crini. Ea zăresce-n cale pe boerii țării. Ascultați, le zice: - voi, fi ai trădării! Neferici sunt domnii ce fac fapte mari Unde țara este țară de tâlhari! N-ați venit la luptă: ați lăsat să piară Tronul; dar cu tronul piere-a voastră țară. Unde-i vitejia boerilor bravi? Nu mai sunteți nobili! Sunteți robi mârșavi. În a mea onoare au fruntat păgânii Chiar onoarea țării, ș-au tăcut Românii! Pentru-această faptă blestemați să fiți, În urmașii vostri să vă înjosiți! Ale voastre mame de virtute pline La păgâni s-ajungă roabe ca și mine! Zice, dar boerii tremur ca mârșavi; Nu mai erau nobili, ci turme de sclavi! </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] n0395lnvb6kvn4czr1ifvy09wnevjnk 0 41078 128406 2022-08-09T10:33:22Z Gandy8383 19196 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mihnea și boierii (1659) | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Mihnea armă țara; la boeri el zice: - Vă armați de luptă! timpul e propice. Să unim Românii într'un mare stat; Eu să vă fiu vouă mândru împărat. Mulți creștini ne-ajută. Franța, Anglia, Au să ne admire viața, vitejia. Sunt destule vuacuri de când acest pământ Nu înfățișează de cât un mormânt. Să desmintem lumea crudă care zice Că plugari, robi mărșavi, locuiesc aice, Că ursita dulce popolilor bravi N-o merită Românii, născuți a fi sclavi. Să lovim cu moarte demonii călcării, Să zdrobim prin arme lanțurile țării! Ca d-aici înainte numele român Să resune 'n lume că este stăpân: Să-l audă dulce, și la auzire Toți să-l înconjoare de a lor iubire! Zice; dar boerii, unii se ascund, Alții cu nedemne vorbe îi respund: - Astă vorbă, Doamne ne-nțeleaptă pare. Ea poate să peardă ce azi țară are. Paloșul Turciei este forte lung Și e scurt al nostru, în cât nu s-ajung. - Sub aceste vorbe de înțelepciune, Ascundeți a voastră tristă moliciune, Ascundeți vânzarea! Mergeți și cădeți, Tot dea-una d'arme frică o saveți! Să nu luați arme de cât spre-a vă bate Între voi pe tronul țăii ce s-abate! Da boerii aleargă și la Pașă-l trădă, Însă nu putură ca să i dea dovadă, Pașa se încruntă, tăcere-a păstrat. Însă Mihnea domnul capul le-a tăiat </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] ta82dkwx62ird9p13ymx8c9tl4phiqw 128409 128406 2022-08-09T10:55:40Z Gandy8383 19196 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mihnea și boierii (1659) | autor = Dimitrie Bolintineanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Mihnea armă țara; la boeri el zice: - Vă armați de luptă! timpul e propice. Să unim Românii într-un mare stat; Eu să vă fiu vouă mândru împărat. Mulți creștini ne-ajută. Franța, Anglia, Au să ne admire viața, vitejia. Sunt destule veacuri de când acest pământ Nu înfățișează de cât un mormânt. Să desmintem lumea crudă care zice Că plugari, robi mărșavi, locuiesc aice, Că ursita dulce popolilor bravi N-o merită Românii, născuți a fi sclavi. Să lovim cu moarte demonii călcării, Să zdrobim prin arme lanțurile țării! Ca d-aici înainte numele român Să resune-n lume că este stăpân: Să-l audă dulce, și la auzire Toți să-l înconjoare de a lor iubire! Zice; dar boerii, unii se ascund, Alții cu nedemne vorbe îi respund: - Astă vorbă, Doamne ne-nțeleaptă pare. Ea poate să peardă ce azi țară are. Paloșul Turciei este forte lung Și e scurt al nostru, în cât nu s-ajung. - Sub aceste vorbe de înțelepciune, Ascundeți a voastră tristă moliciune, Ascundeți vânzarea! Mergeți și cădeți, Tot dea-una d-arme frică o saveți! Să nu luați arme de cât spre-a vă bate Între voi pe tronul țăii ce s-abate! Da boerii aleargă și la Pașă-l trădă, Însă nu putură ca să-i dea dovadă, Pașa se încruntă, tăcere-a păstrat. Însă Mihnea domnul capul le-a tăiat </poem> {{Legende istorice}} [[Categorie:Dimitrie Bolintineanu]] 4chy5pu86re4zfryykzafeon2u4non4